TERAPIE BOBATH

Bazele terapiei Bobath au fost puse de cuplul german format din Berta si Karel Bobath, el neurolog, iar ea fizioterapeut.

Cei doi s-au specializat in America in recuperarea pacientilor cu accidente vasculare si a copiilor cu paralazii cerebrale.

​

 Analizand cu atentie cauzele infirmitatii motorii cerebrale, autorii  terapiei Bobath au ajuns la concluzia – general admisă azi – ca urmatorii factori contribuie la complexitatea aspectelor observate:

​

• Tulburările senzoriale (tulburari ale aprecierii pozitiei, ale discriminării tactile, ale aprecierii miscarii, ale perceptiei spatiale si corporale) de grade diferite si sunt in majoritatea cazurilor efectul tonusului crescut in musculatura, determinand astfel in proprioceptorii imagini senzoriale eronate, care maresc la randul lor dezordinea motorie. Prezentand un simt postural lezat, acesti pacienti nu pot dirija corect miscarea. Iar pentru copilul spastic, aceste tulburari sunt si mai grave, pentru ca acesta nu a avut niciodata o perceptie corecta, deci nu are o imagine corecta kinestezica.

• Spasticitatea este rezultatul eliberarii activitatii tonice reflexe

• Dezordinea mecanismului postural reflex impiedica achizitia miscarilor active, care stau la baza automatismului.   Acest automatism se dobandeste in primii 5 ani de viata si coordonarea normala a acestor miscari fundamentale  este esentiala pentru invatarea corecta a activitatilor functionale.

​

​

​

​

​

​

Din punct de vedere terapeutic, autorii terapiei Bobath subliniaza trei grupuri de reactii posturale automate:

• ridicare

• echilibru

• adaptative ale tonusului muscular

 

•  Lipsa modalitatilor de miscare selectiva este prezenta in toate cazurile, cu exceptia celor foarte usoare.
  
  Parintii terapiei Bobath isi bazeaza tratamentul pe doua principii:

• Inhibarea sau suprimarea activitatii tonice reflexe , cu rezultatul reducerii si reglarii tonusului muscular.

• Facilitarea integrarii reactiilor superioare de ridicare si echilibru in secventa lor de dezvoltare adecvata urmata de un progres in activitatile elementare.

 

 

Reactiile de echilibrare apar dupa ce o atitudine este obtinuta si trebuie mentinuta. Acest lucru se realizeaza prin reflexele (mecanismele) de echilibrare. Deoarece la copilul cu encefalopatie sechelara infantila aceste mecanisme sunt deficitare, ele trebuie stimulate.

Ca fundamentare stiintifica a terapiei Bobath a stat conceptul conform caruia creierul este organ al perceptiei si integrarii, adica el preia informatii, senzatii din mediu si din propriul corp, prelucrandu-le, reactionand si raspunzand la ele.

 

Aceasta este etapa a doua a tehnicilor in kinetoterapia Bobath, exercitii de formare, obtinere si mentinere a echilibrului. In cadrul sedintelor de terapie Bobath se utilizeaza mingea mare si balansoarul pentru a stimula cat mai bine sistemul vestibular si proprioceptia.

 

Berta si Karel Bobath sustin ca la baza terapiei Bobath sta “inhibitia miscarilor exagerate si facilitarea miscarilor fiziologice voluntare”. In momentul actual, kinetoterapia aplicata cu tehnici din Bobath este cea mai utilizata forma de recuperare in: Australia, Suedia, UK, dar si in Romania, fiind o metoda disponibila si in cadrul centrului de sanatate pediatrica Iuvokids.

 

 

 

 

Aplicabilitatea terapiei Bobath

 

Terapia Bobath a fost utilizata, pentru prima data, la un copil diagnosticat cu encefalopatie sechelara infantila si apoi a fost dezvoltata pentru tratamentul adultului hemiplegic (care trebuie sa reinvete senzatia miscarilor, fara control vizual).

 

Obiectivul principal al metodei Bobath in terapia recuperatorie este de a facilita activitatea motrica controlata si a inhiba simptomele patologice ale hemiplegiei cum sunt: spasticitatea si reactiile asociate miscarii in masa.

De fapt, la baza terapiei Bobath sta facilitarea miscarii de catre kinetoterapeutul pediatric, unde se incearca intărirea muschilor slabiti si mobilizarea articulatiilor rigide, invatand pacientul cum sa se miste astfel incat sa isi conserve energia

si sa reduca durerea pe care o resimte.

 

De altfel, terapia Bobath in sfera pediatrica implica kinetoterapia, terapia ocupationala si logopedia pentru a-i oferi copilului abilitatea de a explora lumea, de a-si comunica nevoile si de a participa activ, atat la sesiunile de terapie,

cat si la activitatile de zi cu zi.

 

Scopul terapiei Bobath este de a creste independenta si calitatea vietii pacientilor, prin tehnici speciale.

In cadrul metodei Bobath, cei mici sunt motivati prin joc sa depaseasca tulburarile senzoriale si de echilibru.

Stimulii de miscare si experientele ajuta la deprinderea motricitatii. Astfel, pacientii care sufera de tulburari de miscare,

de coordonare si de perceptie sunt ajutati sa se dezvolte optim.