Desprins din cotidianul, practic-actional al jocului si al povestilor pline de relatii si sensuri emotionale concrete, copilul se vede deodata proiectat pe orbita constructiilor formale, abstracte, adesea aride, care imbraca forma informatiilor si cunostintelor ce se transmit cu regularitate la lectie si care apoi trebuie stiute, reproduse, demonstrate de copil in fata unui adult, invatatorul, detinatorul unor procedee de comentare si apreciere a ceea ce, de acum, se va chema performanta scolara.
Citirea si scrierea sunt instrumente intelectuale de care omul se foloseste tot timpul vietii. Primele deprinderi se formeaza o data cu debutul grupei mari si clasei pregatitoare, cu aprofundare in clasa I. De aceea aceasta etapa este atat de importanta pentru intreaga formare a elevului.
Citirea nu este o operatie simpla, cel care citeste trebuie sa perceapa semnificatia fiecarui cuvant, sa faca legaturi intre cuvintele unui enunt, astfel incat sa inteleaga ceea ce citeste, sa retina ce i se transmite prin cuvantul scris, sa redea faptele relatate. A citi nu inseamna numai a transforma literele in sunete, ci si a intelege, a retine si a transmite comunicarea scrisa.
Pana la constientizarea actului citirii se parcurg etape importante care nu trebuie neglijate, prima etapa fiind recunoasterea literelor. Nu se poate aborda nici o forma de citire fara ca elevul sa recunoasca fiecare litera in parte, mica sau mare. In continuare se urmareste formarea campului vizual de citire, adica a spatiului de litere si cuvinte posibil de cuprins dintr-o privire, in vederea citirii printr-o singura miscare a ochilor, dupa care urmeaza o scurta pauza.
Prelungirea citirii pe litere conduce la intarzierea formarii deprinderilor de citire corecta si constienta. Pe langa aceasta, un aspect negativ il constituie pronuntarea exagerata a consoanelor impreuna cu vocalele de sprijin: “mã” in loc de “m”.
Pasul urmator este citirea pe silabe, care-i permite copilului sa-si largeasca campul vizual la nivelul silabei. Important este ca pauza intre silabe sa nu fie prea mare, deoarece poate deteriora intelegerea cuvantului. De asemenea, se impune, la inceput, ca dupa fiecare cuvant citit pe silabe sa urmeze citirea integrala, pana se ajunge la campul vizual de cel putin un cuvant.
Exersarea permanenta a citirii conduce la marirea campului vizual dincolo de cuvant. Pronuntia corespunzatoare a cuvantului scris inseamna citirea corecta a acestuia. Corectitudinea pronuntiei influenteaza si scrierea, pentru ca multe din greselile de scriere sunt determinate de o pronuntie gresita.
In clasa I nu poate fi vorba despre o scriere rapida, ci numai despre scrierea corecta.
Introducerea copilului in procesul scrierii trebuie facuta cu toata grija. Atat oasele mici ale mainii, cat si muschii corespunzatori sunt in plina dezvoltare, si de aceea, activitatea de scriere nu trebuie sa fie obositoare. Lectiile de scriere pot fi precedate de o serie de exercitii care sa vizeze dezvoltarea perceptiei formei si a spatiului (conturari, hasurari, punctari, urmariri pe rand de la stanga la dreapta).
Exista copii care intampina dificultati la nivelul cititului si al scrisului. Copiii care citesc greu, retin putin si scriu deseori gresit. Scrierea deficitara se datoreaza faptului ca nu a fost depasita faza dificultatilor in identificarea diferentiata a sunetelor. Din aceasta categorie fac parte copiii colerici, melancolici sau flegmatici. In unele cazuri poate fi vorba de deficiente minore de intelect. Copiii timizi in general, au un ritm aparte, insa fac putine greseli in scris.
Pentru invatarea cititului si a scrisului, una dintre metodele de succes este jocul. Jocuri cum ar fi „Spune mai departe”, „Ce litera se potriveste?”, „Jocul silabelor”, „Completează propozitia”, „Jocul semnelor”, contribuie la dezvoltarea auzului fonematic, la exersarea pronuntarii corecte a unor sunete, la depistarea si dezvoltarea aptitudinilor, la dezvoltarea gandirii independente şi a imaginatiei.
Este de dorit ca adultii din jurul copilului, parinti, invatatori, pedagogi, logopezi, sa practice o atitudine plina de tact, suportivitate si empatie, evitand astfel eventualele tulburari la nivelul scris-cititului care se pot ivi in aceasta perioada.
Bibliografie: 1. Golu, Florinda, (2010), “Psihologia dezvoltarii umane”, Editura Universitara
2. Burlea, Georgeta, (2007), “Tulburarile limbajului scris citit”, Editura Polirom
Oana Toader