Face parte din grupul tulburarilor specifice de invatare T.S.I ce au la baza o disfunctie neuro-biologica. Aceasta disfunctie afecteaza dezvoltarea capacitatii creierului de a opera cu numere. Apare foarte rar ca fiind o tulburare singulara, in cele mai multe cazuri este insotita tulburari de dislexie si disgrafie.
Un astfel de diagnostic poate fi adus in discutie, atunci cand copilul este in clasa a III-a, dupa ce a parcurs invatarea tuturor operatiilor de baza si totodata a avut suficient timp pentru exersarea si automatizarea acestora.
Discalculia poate afecta atat simtul numerelor, efectuarea corecta si fluenta a calculelor simple cat si realizarea rationamentelor matematice simple sau complexe.
Pentru a fi corect diagnosticata aceasta tulburare, trebuiesc elimninati urmatorii factori:
- IQ in parametrii optimi
- Performanta scolara sa nu fie afectata de cadrul familial si social defavorizant
- Afectiuni medicale: tulburari psihice sau neurologice
- Deficiente senzoriale
Factori de risc care pot conduce la aparitia acestei tulburari :
- Predispozitia mostenita genetic
- Leziuni minore ale sistemului nervos central
- Prematuritatea si/sau greutatea mica la nastere
- Unele intarzieri in dezvoltarea psihomotorie
Cum se trateaza discalculia ?
Un specialist in educație speciala va crea optiuni de tratament ce pot fi utilizate atat la scoala cat si acasa, cum ar fi :
- practica repetata a conceptelor de matematica de baza, cum ar fi numararea si adaugarea.
- segmentarea subiectului in unitati mai mici pentru a usura asimilarea informatiilor.
- inrolarea in grupuri mici de copii.
- revizuirea repetata a conceptelor de matematica de baza prin activitati practice.
In literatura de specialitate privind tratarea discalculiei s-a observat ca in aplicarea planului de tratament se va tine cont de talentele, nevoile si interesele individuale ale copilului.