TERAPIE OCUPATIONALA PEDIATRICA

Terapia ocupationala este un tratament ce se concentreaza in a ajuta oamenii, in general si copiii, in special, pentru a dobandi independenta in toate zonele de activitate pe care le desfasoara. Terapia ocupationala pediatrica ofera copiilor metode variate, activitati placute, distractive, pentru a imbogati deprinderile cognitive, fizice si motorii si pentru a spori increderea in sine.

 

Ideea de terapie ocupationala a aparut in 1892 si a fost initiata de doctorul Adolf Meyer, un emigrant elvetian care a lucrat in psihiatrie in Statele Unite. Acesta a observat ca “folosirea adecvata a timpului pentru desfasurarea unei activitati utile si satisfacatoare s-a dovedit a fi o problema fundamentala in tratamentul oricarui pacient neuropsihiatric”. (Meyer 1922).

 

Din 1922, terapia ocupationala s-a dezvoltat in intreaga lume, iar din 1940 a inceput sa fie studiata si in scolile din Europa. Conform American Occupational Therapy Association, terapia ocupationala (TO) este forma de tratament care foloseste activitati si metode specifice pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfasura activitatile necesare vietii individului, de a compensa disfunctii si de a diminua deficientele fizice.

 

Scopurile primordiale ale terapiei ocupationale pediatrice are ca scop:

• Castigarea autonomiei personale;

• Dezvoltarea abilitatilor motrice fine (ale mainilor si degetelor);

• Dezvoltarea abilitatilor motrice grosiere (ale bratelor);

• Dezvoltarea abilitatilor de planificare motorie (de a initia, conduce si finaliza o actiune);

• Realizarea coordonarii miscarilor (bratelor, mainilor, degetelor);

• Realizarea coordonarii oculo-motorie;

• Dezvoltarea compensatorie a functiilor restante (in cazul unui handicap/deficit).

• Dezvoltare senzoriala (prin explorarea a diferitelor structuri, forme, materiale).

• Dezvoltarea increderii in fortele personale;

 

De altfel, terapia ocupationala pediatrica se adreseaza copiilor cu:

• probleme senzoriale;

• probleme de invatare;

• autism;

• tulburari de dezvoltare;

• tulburari mentale sau de comportament;

• probleme fizice si motrice;

• boli cronice.

​

​